*rippōną
Runic: ᚱᛁᛈᛟᚾᚨ Pronunciation: /ˈrip.pɔː.nɑ̃/verb · Weak class 2
Meanings
to tear, tear off
Etymology
From Pre-Germanic *Hripnéh₂-, a zero-grade iterative to *rīfaną/*rīpaną (‘to tear’).
Conjugation
Present active
| Person | Indicative | Subjunctive | Imperative |
|---|---|---|---|
| 1st singular | rippō | rippǭ | – |
| 2nd singular | rippōsi | rippōs | rippō |
| 3rd singular | rippōþi | rippō | rippōþau |
| 1st dual | rippōs | rippōw | – |
| 2nd dual | rippōþiz | rippōþiz | rippōþiz |
| 1st plural | rippōmaz | rippōm | – |
| 2nd plural | rippōþ | rippōþ | rippōþ |
| 3rd plural | rippōnþi | rippōn | rippōnþau |
Present passive
| Person | Indicative | Subjunctive |
|---|---|---|
| 1st singular | rippōi | – |
| 2nd singular | rippōsai | rippōsau |
| 3rd singular | rippōþai | rippōþau |
| 1st dual | – | – |
| 2nd dual | – | – |
| 1st plural | rippōnþai | rippōnþau |
| 2nd plural | rippōnþai | rippōnþau |
| 3rd plural | rippōnþai | rippōnþau |
Past
| Person | Indicative | Subjunctive |
|---|---|---|
| 1st singular | rippōdǭ | rippōdēdį̄ |
| 2nd singular | rippōdēz | rippōdēdīz |
| 3rd singular | rippōdē | rippōdēdī |
| 1st dual | rippōdēdū | rippōdēdīw |
| 2nd dual | rippōdēdudiz | rippōdēdīdiz |
| 1st plural | rippōdēdum | rippōdēdīm |
| 2nd plural | rippōdēdud | rippōdēdīd |
| 3rd plural | rippōdēdun | rippōdēdīn |
Non-finite Forms
| Infinitive | Present Participle | Past Participle |
|---|---|---|
| rippōną | rippōndz | rippōdaz |
Descendants
-
? (Old Dutch)
-
repen (Middle Dutch)
- reppen, rippen (Dutch)
-
repen (Middle Dutch)
-
? (Old High German)
-
reffen (Middle High German)
- reffe (Rhine Franconian)
-
reffen (Middle High German)
-
*ripa (Old Norse)
- ripa (Faroese)
- ripe (Norwegian)